Anul semnarii protocolului de infratire – 1998
Site web – www.gtp.gr
Laurium, Laurion sau Laureion (Thoricum înainte de anul 1000 î.H., Ergastiri din perioada medievală până în sec. al XIX-lea) este un oraş situat în partea de sud-est a Atticii, Grecia, faimos în Antichitatea Clasică pentru minele de argint, care erau una dintre principalele surse de venit ale statului atenian, fiind folosit pentru monede. Era, de asemenea, cunoscut pentru tratatmentul aplicat sclavilor care lucrau în mine. Lucrările de foraj se extind pe o arie de 120 km de la site-ul Daskaleio spre Capul Sounion şi Legrena.
În vremurile moderne, oraşul este cunoscut sub numele de Lavrio sau Lavrion. Este un port la mare, mai puţin important decât portul vecin Pireu. Este situat la 52 km S-E de Atena, la S-E de Keratea şi la N de Capul Sounion.
Lavrion este situat într-un golf cu vedere spre insula Makronisos (în timpurile vechi: Elena) la est. Portul este situat în mijlocul unei reţele de străzi strâmte, ce acoperă zona rezidenţială a oraşului.
Oraşul Lavrio are astăzi 10.700 locuitori. Pe timpul verii, populaţia sa se triplează. Oraşul dispune de 4 şcoli primare, 2 licee, 2 gimnazii, 2 bănci, un oficiu poştal şi câteva pieţe.
După bătălia de la Marathon, prin 483 î.H., Temistocle i-a convins pe atenieni să folosească venitul provenit de la o mină de argint pentru a extinde flota ateniană cu 200 de nave, acest lucru conducând ulterior la fondarea forţei navale ateniene. Minele, care erau în proprietatea statului, erau de obicei închiriate pentru o sumă fixă şi un procent din muncă. Era folosită exclusiv munca cu sclavi. Până la sfârşitul sec. al V-lea, exploatarea a fost micşorată, şi ca urmare a ocupaţiei spartane în Decelea. Dar minele au continuat să fie exploatate, deşi Strabo consemnează că în această perioadă croitoria era la mare preţ, iar Pausania vorbeşte despre mine ca despre un lucru din trecut. Meseriile vechi, precum confecţionarea de suliţe şi construirea de galerii pentru exploatarea zăcămintelor, sau tigăi şi alte instrumente folosite pentru extracţia metalelor, încă mai pot fi întâlnite.
Minele au fost exploatate până la începutul sec. al XX-lea de către companiile franceze şi greceşti, în special pentru magneziu şi cadmiu.
Oraşul minier Laurium în Michigan, a fost numit după faimosul oraş grecesc Laurium.
Lavrio: scurtă istorie
Cei 5.000 de ani de istorie a mineritului şi metalurgiei în Lavrion au reprezentat baza pe care sistemul de apărare şi cultura ateniană au fost clădite, şi, în vremurile moderne, acesta a fost locul în care a apărut pentru prima dată în Grecia revoluţia industrială, Lavrio devenind unul dintre cele mai importante centre de minerit şi metalurgie din Europa.
Cea mai mare parte a acestei zone este protejată prin lege, cuprinzând Parcul Naţional Sounion, site-ul arheologic şi istoric, într-un peisaj natural de o frumuseţe cu totul naturală, o destinaţie care acoperă limitele municipalităţii.
Lavrion este un muzeu public de minerale, dar şi un muzeu industrial în aer liber, cu numeroase monumente de minerit sau metalurgie, antice şi moderne. În mod special, sunt recunoscute internaţional prin unicitate atelierele de prelucrare a metalelor, vechile spălătorii a zăcămintelor – plate sau în spirală – pentru a concentra zăcămintele principale de argint, până la uzinele metalurgice din sec. al XIX-lea ale Companiei Franceze ale Minelor din Laurium (CFML), pe care sunt situate astăzi Parcul Cultural Tehnologic al Universităţii Naţionale Tehnice din Atena (NTUA). Acestea, împreună cu templul lui Poseidon din Sounion, Teatrul Antic din Thorikos, pentru a nu menţiona decât pe cele mai importante, dar şi cu poziţia geografică a oraşului Lavrion, reprezintă noua „fântână” de argint, noile mine ale ţării, minele de educaţie tehnologică, economică şi culturală.
Descoperirea şi exploatarea zăcămintelor de argint din Lavrio a început cu 3000 de ani î.H. La Thoricos, fiind o activitate care şi-a lăsat amprenta pe regiune până în zilele noastre.
Galeriile subterane din Lavrion au deschis calea pentru puterea şi măreţia democraţiei ateniene. Câţiva ani înainte de 483 î.H., odată cu descoperirea celui de-al treilea mare zăcământ de argint la Maroneia (Kamariza de astăzi), Temistocle i-a convins pe atenieni să-şi folosească surplusul de producţie pentru a mări flota, şi astfel 200 de nave au fost construite. Cu aceste nave, adevărate caruri de libertate plutitoare, atenienii şi ceilalţi greci au învins flota persană la Salamis în 480 î.H., protejând cultura elenă şi asigurând universalitatea continuităţii tale. Prosperitatea financiară a Atenei a decurs din argintul din Lavrion, bazată pe drahma puternică: faimoasa bufniţă de Lavrion, pe care Aristofan a numit-o, prin 414 î.H., „pasărea”. Aceeaşi „bufniţă de Lavrion” a fost recent selecţioantă de către guvernul grecesc pentru a apărea pe moneda de 1 euro. Monumentele nemuritoare de pe Acropole şi altele din Atica îşi bazează fundaţia solidă pe argint – purtat de solul din Lavrion.
Epoca de Aur a lui Pericle a fost, dintr-un anumit punct de vedere, epoca de argint din Lavrion.
În epoca modernă, după ce lucrările au fost discontinue în perioada dintre sec. al VII-lea până la 1865, Lavrion a redevenit un centru minier şi metalurgic european, producând zăcăminte de argint, calamină calcinată concentrată şi feromagneziu. Mai târziu s-a continuat cu produse din minerale grele, uşoare, acid arsenic, minerale pe bază de laminate, litiu, minium şi argint.
Tehnologia şi-a demonstrat puterea prin uzinele pe care marile companii le-au stabilit în Lavrion, în mod special instalaţii pentru concentrarea, arderea şi topirea zăcămintelor, precum „Ilarion Roux et Cie” (1865-1873), companii greceşti (1873-1917) şi companii franceze (1875-1981), care erau în contact cu cele mai avansate centre de minerit din Europa şi America.
În 1880, pentru prima dată în Grecia, lumina electrică şi telefonul au fost instalate de către Compania Elenă în Lavrion. În 1885, Căile Ferate ale Aticii au intrat în funcţiune. Portul Lavrion era unul dintre cele mai importante din ţară, alături de Pireu şi Syros, şi de aceea şapte state europene şi-au menţinut consulate în Lavrion: Marea Britanie, Franţa, Spania, Belgia, Italia, Germania şi Norvegia.
Vizitatorul are privilegiul de a vedea în Lavrion resurse monumentale şi naturale, care se desfăşoară în faţa sa, toate situate pe aria restrânsă a oraşului Lavrion. Dealurile sale, aproape umane, coboară uşor spre mare, către plajele frumoase din Legrena, Sounion, Pasa şi Pounta-Zesa, printre cele mai bine păstrate peisaje ale Aticii.
Lavrion dispune de facilităţi splendide pentru a găzdui evenimente de înaltă calitate.
Pe cea mai înaltă culme se înalţă, şi în zilele noastre, Templul lui Poseidon. Atenienii au construit acest templu (prin 440 î.H.) pe timpul domniei lui Pericle, pe ruinele unui templu mai vechi, a cărui construcţie începuse pe la începutul sec. al V-lea î.H. Pe un sanctuar antic dedicat aceluiaşi zeu, şi care fusese distrus de perşi în 480 î.H.
Parcul Naţional Sounion, situat în regiunea Lavreotiki, la vest de oraşul Lavrion, se întinde pe o suprafaţă 36.000 mp şi este alcătuit dintr-un parc minier, arheologic şi ecologic, promovate ca un întreg. La nord de oraşul Lavrion se întinde cartierul Thoricos, unde se află dealul Velatouri, cunoscut pentru mulţimea de monumente. În vârful dealului se află ruinele unei acropole miceniene, iar spre nord sunt cinci morminte din aceeaşi perioadă, două cu boltă (tholos) şi unul circular şi boltit, cel mai vechi dintre ele. Teatrul din Thoricos este cel mai vechi teatru păstrat în Grecia. Cea mai veche etapă a construcţiei sale este arhaică, datând de la sfârşitul sec. al VI-lea. A doua etapă datează de la mijlocul sec. al V-lea î.H., iar a treia de la mijlocul sec. al IV-lea î.H. Are o siluetă eliptică, ca şi amfiteatrul, ca un rectagul cu colţurile rotunjite, mai degrabă decât un semicerc.
La nord de cartierul Kyprianos, pe locul vechii Companii Franceze a Minelor din Laurium, se află Parcul Tehnologic şi Cultural Lavrion, administrat astăzi de Universitatea Naţională Tehnică din Atena. A fost deschis şi un Muzeu al Mineritului şi Metalurgiei.
Acestea reprezintă o întâlnire fericită între arheologia industrială şi inovaţia tehnologică, în cadrul unui proiect european: locaţia reprezintă punctul terminus pentru 5000 de ani de minerit şi istorie metalurgică, îmbrăţişând trecutul, ca pe un întreg.
Crângul de palmieri este astăzi un loc minunat de relaxare, aşa cum e greu de găsit în Grecia, dar, în general, în Lavrion se găsesc astfel de locaţii de înaltă calitate.
Multe dintre casele din cartierul Ayia Paraskevi, şi multe alte din centrul oraşului Lavrion păstrează încă culoarea şi stilul sec. al XIX-lea, neoclasic şi industrial. Reprezentative sunt următoarele clădiri: „Philomouse”, astăzi sediul Centrului Cultural Municipal şi fosta Primărie şi Bibliotecă, Noua Piaţă de Peşte (inaugurată în 1887), prima şcoală elementară (1901-1902).
Primele descoperiri arheologice din Lavrion datează din perioada Neolitică către perioada de început a Creştinismului, şi pot fi văzute în Muzeul Arheologic. Acestea sunt legate de vechile mine şi metalurgie, dar şi de alte activităţi productive, şi de viaţa socială, culturală şi religioasă. Ele includ statui ale zeiţelor Artemis şi Cybele, lucrări în relief cu scene din bătălii cu Centauri şi Giganţi, din interiorul Templului lui Poseidon din Sounion, podeaua din mozaic din biserica creştină timpurie, descoperită pe dealul de la nordul portului Lavrion. Toate demonstrează istoria culturală şi materială din Lavrion.
Datorită trecutului său istoric, Lavrion a fost întotdeauna un ţinut prietenos şi o societate deschisă. Datorită morfologiei sale, peninsula a fost mereu uşor de atins de pe mare, şi de aceea o secţiune largă a acesteia se numeşte Panormos. Lavrion, prin însăşi natura sa, este destinat pentru turism marin şi cultural.
